marți, 11 martie 2014

FOBOFOBIA

Cea mi mare frica e frica de frica. Este dealtfel metoda psihologica pe care s-au bazat marii tortionari din istorie. A sta permanent incordat, terifiat, cu gandul ca ceva rau si iminent se poate produce poate avea consecinte asupta psihicului si fizicului nostru mult mai drastice decat frica in sine. Din nefericire tacticile maestrilor Zen nu ne sunt accesibile tuturor asa incat uneori invatam sa ne acomaodam cu fobiile noastre de toate zilele. 
            Sunt  temeri  pe care nu le pot concepe, fie din cauza improbabiltatii lor in viata mea reala, fie din cauza iminentei , fie pur si simplu pentru ca-mi par puierile iar rezultatul, chiar daca s-ar produce nu ar avea un ecou tragic.
             Am trait toata viata cu convingerea ferma ca m-as descurca in cazul unui atac, al unui viol sau ca macar as putea sa minimalizez traumele. Ma simt in stare sa ma apar activ sau pasiv si daca situatia mi-o permite am siguranta ca as putea ucide cu usurinta in cazul in care viata mea este in joc.
                 In realitate am fost pusa o singura data in fata monstrului cand, in luna de miere fiind cineva a intrat in camera noastra prin balcon. A stat acolo intreaga seara, ne-a privit facand dragoste apoi dupa ce am adormit m-a mangaiat. Am reactionat asa cum am stiut intotdeauan ca va fi: calculat, cu forta, cu siguranta, dupa ce am emanat un plan ad-hoc. Individul a fugit sarind pe geam (et.1 vila). S-a dovedit ca nu a fost un pericol real fiind doar un caz bolnav de  labagiu , care nu a furat nimic desi ar fi putut si nu a ripostat desi ar fi putut s-o faca cu succes. A fost acum fix 10 ani.
                  Si lucrul asta m-a facut sa stau confortabil in carcasa mea de 50 de kg.
                 Asta pana cand….pana cand am inceput sa visez foarte des ca sunt urmarita si/sau atacata. In vis nu ma pot impotrivi niciodata, nu pot tipa si nu pot raspunde. Muschii sunt paralizati total ,mintea imi sta pe loc si gatul este uscat asa incat scot niste sunete strangulate , gajaite care sperie pe oricine doarme alaturi . Si de-aici frica. Oare intr-o situatie reala corpul meu ar reactiona la fel? 
Acum nu contenesc sa ma intreb daca intr-adevar as putea fi atat de ipotenta in realitate ca si in vis, daca ma pot baza macar pe o viteza de reactie sau pe un tipat de ajutor in cazul in care confruntarea fizica este mult disproportionata. Si-mi este frica. 
Pentru prima data in viata mea mi-e foarte frica.

PS-as vrea sa fiu pentru o zi in The Game!

10 comentarii:

boemul spunea...

deşi textul e cam serios şi nu prea e indicat comentariul, tre' să recunosc că am fost foarte mirat până la sfârşitul lecturii. după aia am privit iar titlul, şi am constatat că nu era "Fofofobia" :)

Mucegai spunea...

Esti nebuna?! Am vazut The Game de ceva vreme si nu mai tin minte amanuntele, dar stiu sigur ca la sfarsit mi-am dorit un singur lucru: să nu se joace nimeni cu mine JOCUL!!!

Mucegai spunea...

'tui, acum m-am prins ce zice boemul de titlu vs continut. Sunt un tăntălău fără sprit de observatie!

ILUZIA spunea...

@ boemul:am postat mai serios ca m-a acuzat cineva pe blogul mucegaiului ca sunt "disperata dupa pula" si incercam sa ma reabilitez :-)
@ Mucegaiul: The game e cel mai misto lucru care mi s-ar putea intampla vreodata. Daca s-ar putea concepe in realitate....sa-ti impinga limitele la maxim pana la moarte apoi sa revi la situatia initiala e ca si cum ai mai primi o viata cadou.(off topic: in acelasi stil Butterfly on a wheel)

Anonim spunea...

iluzia, esti moarta dupe pula?

Anonim spunea...

am citit apoi mai jos si am vazut ca esti si ipotenta..nu, pe bune te-ntreb.

ILUZIA spunea...

@anonim:da ma da! da! ai vreo oferta sau esti si tu la fel si vrei sa suferim in doi?

Anonim spunea...

Eu visez uneori ca strabat coridoarele unui hotel pustiu, aflat undeva pe malul marii. Seamana cu cel din 'Shining'. E zi, lumina e orbitoare si aproape alba, se aud tot felul de zgomote, dar nu reusesc sa vad pe nimeni. Pe masura ce ma indrept spre un anumit punct senzatia de groaza creste tot mai mult si in final ma trezesc...

drstoica spunea...

Deci, ăla de pe balcon și-a încasat-o degeaba? Era doar un fin admirator. Poate puțin prea admirator, da. :)

Altfel, frica se vindecă. Fiindcă doar două tipuri de frică sunt înnăscute. Toate celelalte sute ne-au fost educate. Ne-am învățat cu ele. Dar orice învăț are și-un dezvăț, nu? :)

Mucegai spunea...

Nu