Capitanul Puf-puf e jocul ala in care cativa pustani alcoolisti incearca sa repete o insiruire de vorbe si gesturi si primesc ca pedeapsa golirea unui pahar de bautura pan’ la fund. Noi o faceam cu disel (votka cu cola) ca era mai ieftin.
Canapeaua aia a fost creata special pentru asta; in forma de L ca sa ne putem vedea cu totii in ochi, era Ea insasi un personaj din jocul nostru. Unul important chiar, avand in vedere ca mai devreme sau mai tarziu simtise orgasmele tuturor de acolo……chiar si pe cele mimate. In anii aia daca cineva ne-ar fi dezbracat pe toti ar fi observat pe spatele nostru aceeasi urma a cusaturilor ei intocmai ca franle unei masini pe sosea. Sau poate pe burta…dupa preferinte. Dupa puf-puf incepea ‘’jocul adevarului’. Nu, nu il jucam ca sa ne distram…….era ca un fel de oracol. Mai stiti cand scriam in oracol ‘’de cine iti place’’ in speranta ca tipul respectiv va vedea asta?? Ei bine jocul ala era pentru ca toti de acolo sa afle pasiunile fiecaruia, pozitiile, experienta, fanteziile, abilitatile. Ea era gardianul nostru…pe ea nu o puteam minti caci Ea vazuse live toate astea. Nici nu incercam macar, ochiul de piele ne urmarea atent si constincios ca un vardist al constiintei. In plus, Ea stia ca toate confesiunile noastre sunt cu folos, ea stia ca peste doar cateva ore doi dintre noi vor exemplifica acolo cele exprimate in timpul jocului de-a confesatul. Nu mai avea rost sa facem pasii plictisitori ai cunoasterii partenerului si nici nu riscam sa facem gafe de asternut…jocul ala ne cupla clar in functie de preferinte iar Ea parca se mula dupa compatibilitatea noastra.
Nu o sa stiu niciodata cum, dar era exact atat de inalta, de lata , de lunga, de rece sau calda ca toate pozitiile sa iasa corect. De atunci nu am regasit nici una cu asemenea caracteristici. Sau poate Capitanul puf-puf facea asta…nu voi afla niciodata!
Uneori erau petreceri. Petrecerile incepeau pe Ea cuminti si inocente si se terminau fierbinti si destabalate tot acolo. Ea avea standarde: nu accepta prefacutii amatori de relatii de durata. Daca cineva incepea ceva pe pe pielea Ei incinsa trebuia ca dimineata sa-si stranga gandurile si parfumul trupului si sa se care acasa fara alte doleante; altfel devenea rece si neprienoasa. Pana data viitoare.
Cand Capitanul se insinua in camera , isi deschidea porii, se inmuia si stralucea ca o femeie indragostita sarutata de iubit pe sani. Apoi dimineata redevenea Doamna rece si fara regrete. Nu cred ca vreodata a regretat caldura sau secretiile vreunui trup si nici ca a fost vreodata nostalgica, de altfel nu ne permitea nici noua asemenea lux. Nimeni nu a suspinat sau plans mangaind pielea Ei ci am plecat spasiti si fericiti de mica noastra complicitate.
A facut sex cu fiecare din noi, si Ea si Capitanul, nesatioasa si vulgara ca o amanta care face evaluarea tuturor falusurilor din viata ei dar a ramas discreta si detasata de toti.
Probabil a trecut mult timp de cand Ea nu s-a mai hranit cu fantezia si cu transpiratia noastra……..probabil e trista ca noi am crescut si convenientele sociale nu ne mai permit sa ne mai dezlantuim pasiunile si sunt sigura ca acum ne striga din interiorul ei.
..... ……Atat de tare incat azi chiar am auzit-o si as fi vrut s-o mangai.
