Dimineata este pentru multi o corvoada., Mai ales daca nu ai baut cafeaua de dimineata si daca ai mult de stat la judecatorie pentru ca ai un dosar cu nr .80 pe lista in care tu de fapt nu ai nimic de spus, daca in tot acest timp pe holul rasunator se aude un zumzet de fundal al avocatilor care incearca cu orice prêt sa creasca in mod artificial sperantele clientilor ,amestecat cu vocile tipatoare ale celor 100 de tiganci venite sa asiste la procesul in care fratele/sotul etc a picat la puscarie fara motiv. In acasta tragica situatie nu ai decat o varianta de bun simt sa bei o cafea in conditii cat de cat umane: BODEGA DE LA CURTEA DE APEL.
Acolo teoretic intru doar cu legitimatia dar asta depinde foarte mult de cat de bine dispusi s-au trezit jandarmii –strajerii ai Curtii.
Intrarea este fastuaosa cu porti inalte de 2,5 m si manere aurite care clantane sinistru cand le inchizi. La fel si interiorul, doar ca un pic mai strain, cu coloane de marmura rece dandu-ti senzatia ca ai ramas pe veci prizonier in urma usilor inchise. Dup ce fac un oarecare ocol printre coridoare, coloane , bolti si alte minuni ale arhitecturii, un familiar miros de carnaciori prajiti ma duce unde am nevoie:
Nimic niciodata nu mi-a amintit mai clar de bufetul care se afla in autogara din fata fostului Hotel Nord de unde luam rata sa ma duc in provincie. O lume pestrita pe care cu greu o zaresti prin perdeaua groasa de fum gri de tigara. Daca imi este foarte foame aproape ca pot face abstractie de mirosul de ceapa calita venit din bucataria care este situata in acceasi incinta cu ‘’barul de zi’’ . Mancarea e buna dar ti se da frumos pe o tava zgariata cu mult jeg printre fisurile existente, cu tacamuri de plastic si paine taiata in felii mari neregulate. Selecta clientele de aici se imparte in cateva categorii distincte aproape vrajmase:
*Cel mai adesea este vorba de un avocat inzestrat cu multe kilograme peste limita admisa care se inghesuie langa mine la masa tarand odata cu burta si hainele mele si cafeaua si tot ce se mai gaseste imprejur. Curand, in fata lui apare inevitabil troaca din care inghite hulpav deobicei orice este prajit cu multa grasime care I se prelinge pe barba, pe roba si in final pe geanta diplomat purtatoere de secrete. Aceasta este categoria celor care nu cer voie sa ia loc la masa si nici sa fumeze in timp ce eu mananc pentru ca de fapt imi fac o favoare nemarginita, un fel de stagiatura gratuita pe coltul mesei, cand pot intre doua cafele sa absorb cunostintele unui detinator de adevaruri supreme pentru care altfel ar trebui sa platesc cu sange. Deasemena il poti recunoaste in exercitiul functiunii deoarece spre deosebire de toti ceilalti se adreseaza instantei cu ‘’domnule prezident’’ . Uneori acestia au proasta inspiratie de a-si aduce la masa si cate un client cu palarie cu boruri largi si lant mare de aur peste camasa. Acesta se agita mult si vorbeste tare la tejgheaua scartaitoare pe post de bar:’’o cafea buna pentru domnu avocat (si face cu ochiul ) si o cola…ce ai mata mai bun acolo’’, dupa care apare la masa unde incerc sa-mi adun gandurile dimineata si incepe sa discute cazul :‘’domn avocat banii nu ie o problema numa sa-l scapam p-ala micu ca a fost bagat nevinovat din cauza la niste tovarasi bulangii’’.
*Daca sunt un pic mai norocoasa nimeresc la masa cucategoria a 2a de cliente , o adunatura de 3-4 pitzi-avocate tinere care inainte de a se aseza revarsa pe masa sleioasa de plastic o multitudine de breloace toate suveniruri evidente de la Paris, Grecia sau blink-blinkuri D&G. La aceasta muzica suava de metale turnate pe masa se asezoneaza o forfota de asezare a agentilor mari toate tip crocodil sau sharpe pe diverse culori. Ele intotdeauna beau doar o cafea sau un capucino care niciodata nu este simpla ci ‘’cu foarte mult lapete’’, ‘’fara zahar’’, ‘’cu doua zaharine’’, ‘’cu apa si rece si calda’’, ‘’fara frisca’’etc. Deasemenea nu cer voie la masa pentru ca in mintea lor este ca imi ofera o parada gratuita a ultimului fashion-week de la Milano pentru care ar trebui sa fiu recunoscatoare. Discutia lor este searbada de fapt doar una din ele povesteste un caz si celelalte abunda in exclamatii: ‘’categoric draga!’’, ‘’aaaa inadmisibil fata !’’, ‘’este complet neconstitutional !’’.
*Varianta cea mai obositoare este insa batranul king of the jungle. El este un mosuletz care a fost maestrul avocatului burtos (care acum se uita cu scarba la el), maestrul celor 4 pitzi in generatii diferite si culmea si coordonatorul tau de proiect. El poate sa iti spuna cum s-a construit facultatea de drept deoarece a fost acolo, precum si cine a inventat ocaua lui Cuza pentru ca deasemeni a fost de fata. El nu trebuie sa iti ceara voie la masa pentru ca vine insotit de un tanar cu multe cosuri si unghii roase care ii duce geanta si care ii trage scaunul fara sa clipeasca. Totusi este foarte galant si spune invatacelului cu glas tare cat sa auzi ‘’sa stam aici lang domnisoara avocat ca e draguta’’. Specimenul acesta mananca foarte rar si numai salate in speranta ca va mai tine sub tutela sa si pe copilul tanarului cu cosuri care il insoteste, iar de fumat nu se pune problema deoarece apare “nea Petrica”-barmanul care ma atentioneaza sa nu fumez ca il deranjeaza pe maestru, ca si cum nu ar fi acelasi fum naclaios in cei 10 mp ai bodegii. Evident el nu bea ca toata lumea din pahar de plastic ci dintr-o cescuta protocolara de ceramica cal. III, ciobita si cu toarta fisurata dar insotita de farfurioara si servetel.
Momentul tirarii trebuie sa fie rapid caci altfel risc sa nu mai ajung la treaba: fie ma chestioneaza in legatura cu cazul si imi explica apoi din doctrina ca am o abordare gresita din start – ‘’iata ca speta pe aceasta tema discursul lui Cicero’’, fie ma intreaba cu cine am facut dreptul civil in facultate si sa ma fereasca Dzeu sa nu stiu ceva si sa imi fac profesorul de ras. Cand plec , inclina usor din cap ca un autentic gentleman si se uita cu apropos la baiatul cu cosuri (gen: acu e momentul...baga-te) care se pierde, se ridica sa spuna saru’mana si rastoarna tot maldarul de foi pe care le tine in cele 10 mape.
In atare conditii mi se pare mai normal sa las acasta minunata oaza de relaxare doar pentru momentele cand sunt in toane deosebit de bune si beau cafeaua la plastic pe trotoarul din fata impreuna cu tigancile si cu ‘’mancati-asi pizda ta faaa, cati bani am dat eu la avocati de cand a picat Pandele , mi-am vandut toate inelili de pe deste, da astia are ceva cu noi fa ca suntem tigani’’……..zambesc…..sunt mai aproape de realitate decat in spelunca aia fumeganda.
